Craciun cu iubire, lumina si binecuvantare!
Intuneric si lumina deopotriva, rau si bine, boala si stare de bine, moarte si viata, deznadejde si speranta, cadere si ridicare, vrajba si pace, frustrare si predare, renuntare si lupta pentru viata, teama si credinta, ura si iubire.
Acesta a fost anul 2021 in cateva cuvinte, caci cate cuvinte ne-ar fi necesare oare pentru a cuprinde pe deplin si profund toate cele traite de noi in ultimii aproape doi ani?
Multe s-au scris… si mai multe s-au grait…enorm de multe au ramas nespuse, pana cand de multe ori a fost prea tarziu si am pierdut oameni dragi carora nu le-am transmis esenta a ceea ce simteam. O viata data peste cap, un amestec de sentimente, o trecere brusca de la o stare la alta, precum un taler in vant miscandu-se de la stanga la dreapta si inapoi la stanga.
Am vazut si simtit si noi, la fel ca multi dintre voi multe, poate mult mai multe decat am fi vrut. Iar undeva in valtoarea aceasta am uitat la un moment dat fiecare ca a te razboi cu altii nu duce decat la vrajba, ca a crede altfel decat altii nu inseamna ca este legitim sa te transformi in judecatorul lor, am uitat ca traim intr-o lume libera in care fiecare are un liber arbitru si decide pentru el. Au fost momente cred, pentru fiecare dintre noi cand am trait in aceste stari, cand ne-am facut mai mult rau decat bine incercand sa stim prea multe despre ce se intampla in jurul nostru, in UK, in Romania si in alte tari. Ne-am inchis in casele noastre si s-a facut liniste, dar apoi linistea s-a transformat in zgomotul interior care era acolo insa eram prea obositi in general pentru a il auzi, pentru a recunoaste ca este al nostru si ne apartine. Am iesit apoi din casele noastre si am inceput sa simtim o lume straina oarecum in care am cautat lumea de dinainte, o lume pe care inca nu am regasit-o decat in franturi. Franturi de poveste traite cu oameni dragi revazuti dupa mult timp, fie ei frati, surori, mame, tati, prieteni, colegi. Si spun franturi pentru ca este o stare general simtita ca unii s-au schimbat. E firesc, caci ne este mai usor sa vedem ca altii s-au schimbat fara sa vedem ca si noi ne-am schimbat si ca astfel toti suntem altfel.
Cum altfel poate va veti intreba? Intre retete de cozonac citite pentru a alege una ce sa mi-o insusesc, am gasit urmatoarele cuvinte: “ Cozonacul nu iese dupa reteta, ci dupa cum este sufletul tau”. Nimic nu ieea gresit, ci doar asa cum e sufletul tau. Si de aceea nu va fi la fel mereu, caci si sufletul nostru se simte altfel in momente diferite din viata.
Nu voi scrie despre noi, romanii din UK, caci ce e pe la noi, romanii din UK adevarul cred ca este ca nici noi nu stim. Suntem doar oameni acum, cam asta este ceea ce simt, oriunde am fi, caci traim ce se traieste in vremurile actuale, acolo unde ne aflam.
Binele si raul impletite au fost in aceste vremuri, pacea si linistea simtite in anumite momente lovite de inca un val de teroare si spaima, de inca un val de incertitudine urmat apoi din nou de liniste- si astfel va mai continua viata o vreme.
Scriu aceste randuri dupa o saptamana petrecuta in Romania, in ajunul Craciunului. Un drum, ca drumurile in aceste vremuri in perioade tulburi: cu peripetii si multa frustrare revarsata la frontiere de ambele parti. Sunt intr-un orasel ca orasele dupa un val simtit de data aceasta in care multi s-au imbolnavit. Unii au murit, altii au ramas furiosi dupa boala, dupa teroare, caci a trai in frica mult timp creaza teroare: furiosi pe viata, pe ce e nedrept, pe sistem, pe cei care sunt pe cealalta parte de baricada, caci lumea e divizata, si simt asta mai adanc aici decat la Londra. Una este sa o simti printre oameni si alta sa o simti pe facebook. O simti la coada la paine in ziua de ajun dimineata la 7 cand lumea isi revarsa naduful asteptand si filozofand despre neamul romanesc, despre cum sunt romanii, adica ei insisi. Si aud vanzatoarele mai mult decat incaseaza, de asta se si sta la coada. Caci undeva, toata razvratirea, toate cele simtite si nespuse se revarsa la un moment dat.
Cu painea in traista si cozonacul dospit, tot astazi, pe cer dupa ploaie si vant am vazut curcubeul- cu zece minute inainte ca aceste cuvinte sa fie scrise. Timid, sters la inceput, asteptand parca sa vada cineva ca este acolo- sus, pe cer, in Ajun de Craciun vestind sarbatoarea.
Oriunde v-ati afla si orice ati simti in aceste zile de sarbatoare, va dorim ca pacea, linistea, iubirea si lumina sa patrunda in sufletele voastre, si astfel in casele voastre, cu credinta ca in cele din urma voi, impreuna cu cei ai vostri, veti fi bine. Si noi si lumea ne vom face bine. Caci in cele din urma, mereu, lumina razbate in orice intuneric!
Craciun cu iubire, lumina si binecuvantare!
Cristina Irimie
